DOVEZI FALSE ÎN APĂRAREA TRINITĂŢII

Texte biblice falsificate, aduse ca dovadă în sprijinul doctrinei Trinităţii

 

Cazuri de falsificatori dovediţi

Câteva nume importante de falsificatori ale Sfintelor Scripturi.

 

Cu siguranţă că în domeniul falsificării Sfintelor Scripturi, ereticul şef Marcion din Sinope (sec. I-II), a jucat cel mai mare şi urât rol, fiind numit de Episcopul Policarp al Smirnei (sec I-II) ca “Primul născut al lui Satan”.

 

Istoria lui Marcion

Marcion a fost menţionat de mulţi autori timpurii, având mulţi adepţi, iar adepţii acestuia nu erau persecutaţi, ceea ce ne face să credem că el a fost un fel de agent secret al statului, format pentru a distruge creştinismul. Originar din provincia Pont a imperiului Roman, s-a născut către anul 85 d.H., într-o familie creştină din oraşul Sinope; a fost unul dintre cei mai importanti eretici de la mijlocul secolului al II-lea d.H.. Tatăl său, Philologus, era episcopul locului. După ce a fost excomunicat, ajunge un om bogat şi se stabileşte la Roma, către 139 d.H., unde dăruieşte comunitatii creştine suma de 200.000 de sesterti, nu din inimă, ci pentru a se face remarcat cu speranta ascunsă ca va fi ales episcop al Romei. După ce a lucrat puternic la modificarea Noului Testament, în anul 144 d.H. Marcion a tinut un discurs diabolic despre Dumnezeul din Vechiul Testament, afirmând că acesta nu are nimic comun cu cel din Noul Testament şi îi este inferior. Discursul - fiind o răstălmăcire a Sfintelor Sripturi, a avut ca deviză pilda pomului bun şi a celui rău (Luca 6:43). Spus în faţa Adunării Bătrânilor Bisericii creştine din Roma, i-a adus excomunicarea rapidă, şi a fost pus sub anatema, adică fără ca să mai aibă drept de reprimire. Încercând să-i convinga să adere la ideile lui, el eşuează lamentabil, primind refuzului acestora, după care i-au inapoiat si suma dăruită la început. După ce este tăiat afară definitiv de Biserica Romei îşi fondeaza propria sa comunitate, găsind rapid foarte mulţi adepţi în gloatele care nu cunoşteau deloc Sfintele Scrpturi, sau numai vag, din auzite. Totuşi, mai încearcă o dezbatere cu fruntaşii din Biserica, atunci când cei mai vestiţi - Policarp al Smirnei şi Anicetus al Romei au discutat în contradictoriu despre Paşte, la Roma. După ce se înfăţişează cu o ceată dintre prezbiterii lui în faţa lui Anicet şi Policarp, îl întreabă pe acesta din urmă: “Ne recunoşti?” Policarp i-a raspuns: “Te recunosc ca primul născut al lui Satan”.

 

Încăpăţănarea unora în faţa faptelor istorice

Marcion nu a fost singurul care s-a apucat să falsifice Sfintele Scripturi şi din păcate puţini cunosc aceste fapte mârşave, mai mult chiar cei care le cunosc spun totuşi în ciuda evidenţelor, că Sfintele Scripturi nu ar fi putut fi modificate, aducând ca motiv versetul care spune următoarele: “Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane in veac.” (1Pet.1:23). Ei spun “Dacă rămâne, nu are cum să fie falsificat. Dumnezeu nu ar permite aşa ceva.” Atunci cum se explică faptul că însuşi Cuvântul lui Dumnezeu avertiza despre contrafaceri?

Mărturii din interiorul creştinismului

- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întamplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. Un cărturar din secolul IX din Bizanţ, avea cunoştinţă de aproximativ 1000 de astfel de apocrife. (2Tesaloniceni 2:2)

- Apostolul Petru a avertizat că unii deformeaza mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)

- Condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19). Se ştie că au existat simultan două versiuni ale Apocalipsei, una "ecumenică" făcută de cei care spuneau că Isus este Dumnezeu Tatăl. Astfel se explică de ce unii - din neştiinţă, adică neştiind că există şi o altă versiune - au respins cartea Apocalipsa ca neinspirată.

- Partidele rivale se acuzau reciproc de falsificarea manuscriselor: mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi. Cărturarul Lucian din Antiochia a fost solicitat după Conciliul de la Antiochia (267) să examineze şi să elimine din textul Noului Testament adaosurile patripassienilor, făcute cu scopul de a demonstra că Isus este Dumnezeu Tatăl.

- Mărturia lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rînduindu-se corectori cu de la ei putere"

- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei: "Nebuni şi netrebnici, de ce nu puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"

- Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului: pe timpul lui Iustin Martirul, care a trăit între cc. 85-160, filozoful Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult". Origen nu l-a combătut, ci a confirmat spusele filozofului: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime,...” (Origen, Contra lui Celsus)

- Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice

Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui

Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament

O mărturie grăitoare o găsim la Eusebius. Un observator şi un comparator atent al manuscriselor nu poate decât să fie de accord cu ce a scris cineva în temă: ”Ceea ce nu reușim să realizăm astăzi este că în această perioadă, fiecare document a fost editat și revizuit pentru a confirma doctrina Bisericii Romane. Renumitul istoric bisericesc Eusebiu îl citează pe Părintele bisericesc Dionisie ( Hist. Eccl . , Bk . 4 . 23 ), care raportează că epistolele sale au fost falsificate: "Atunci când colegii mei creștini m-au invitat să le scriu scrisori, am făcut așa. Aceşti apostoli ai diavolului s-au umplut cu neghină, au scos unele lucruri și au adaugat altele. Pentru ei, vaiul este rezervat. Nu e de mirare atunci, dacă unii au îndrăznit să se atingă chiar și de cuvântul Domnului Însuși, atunci când aceştia au conspirat să mutileze propriile mele eforturi umile".

 

De ce au avut nevoie de falsuri?

Dacă "Uni-Trinitatea" lui Dumnezeu ar fi fost biblică, nu s-ar fi încercat falsificarea textelor în favoarea ei. De exemplu, avem celebra "Comma Ioanină" (1Ioan 5:7-8) care de-a lungul istoriei s-a adus deseori ca argument, așa cum citează chiar şi azi unii însă nu este în manuscrisele timpurii. Din acest motiv multe traduceri (corecte) nu conțin versetul 7 așa că nu se poate aduce ca dovadă.

 

Din cele mai vechi timpuri ale creştinismului, textul grec spune doar atât:

1Ioan 5:7 Căci trei sunt care mărturisesc,

8 Duhul, şi apa, şi sângele - şi cele trei în unitate sunt.

 

Din păcate nu este singurul text falsificat, dar alături de interpolarea din Matei 28:19 ne-a indus mult timp în eroare, în original aici fiind expresia "în Numele Meu"- aici putem include citatele de la episcopii Afraates sirianul şi Eusebiu grecul, ambii au citat versiunea mai scurtă a textului Matei 28.19 inclusiv după Niceea (vezi Lauda lui Constantin 16:8, scrisă în anul 336 d.Hr. de Eusebiu). 

 

Despre Matei 28:19 citiţi studiul lui Frederick Cornwallis Conybeare, FBA (14 September 1856 – 9 January 1924) was a British orientalist, Fellow of University College, Oxford, and Professor of Theology at the University of Oxford. Iar despre 1 Ioan 5:7-8, studiați traducerile Bibliei cu aparat critic, precum Nestle-Aland 28 și UBS5.

 

Textul de înainte de modificarea catolică

Matei 28:19. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Meu.

 

Versiunea lui Augustin din Ioan 17:3, este un exemplu clar de instigare la fals doctrinar.

 

Savanții au arătat că în antichitate au existat multe încercări de a modifica textul Bibliei pentru a suna conform doctrinelor elaborate sau sprijinite de unii dintre liderii creştinătăţii de atunci. Acesta este cazul lui Augustin din Hipona, cunoscut şi ca „fericitul Augustin” sau „sfântul Augustin”, originar din Africa de Nord, (354 – 430), un fost eretic maniheist care s-a ataşat Bisericii Catolice. El a vrut ca Ioan 17:3 să fie modificat pentru a spune că Tatăl și Isus sunt singurul Dumnezeu adevărat la un loc. Din fericire, nu i-a reuşit "fenta".

 

Dar deoarece Satan Diavolul n-a stat cu mâinile în sân, Augustin nu este singurul caz, el este doar unul din proponenţii de seamă care au instigat la modificarea Bibliei. Un prezbiter ce a trăit la Roma în secolul II AD, ne dă o listă importantă cu cei care au modificat Sfintele Scripturi, el însuşi agitând lumea creştină împotriva cărţii Apocalipsa, pe care nu o vedea biblică. Practica aceasta veche de a modifica Biblia sau de a scoate cărţi întregi din ea, sau a adăuga anumite cărţi neinspirate la ea, a fost recunoscută şi de Origen, care a trăit în secolul II-III şi s-a verificat de către savanţi şi se poate documenta din istorie ca fiind adevărată. Se pare ca Augustin a vrut să continue această tradiţie diabolică. Din sursele antice azi este dovedit cu certitudine că unii au avut în minte să modifice Sfintele Scripturi.

Sursa despre modificarea speculatorie propusă de Augustin o putem găsi în cartea Părinții Niceni și Post-Niceni, seria 1, vol.7, Sf. Augustin: Prelegeri sau Trac¬tate despre Evanghelia După Sfântul Ioan, tratat CV, capitolul XVII.1-5, paragraful 3, tradus în engleză de reverendul John Gibb, D.D.

Iată cuvintele: „Și aceasta”, adaugă Isus, „este viața veșnică, ca să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Ordinea potrivită a cuvintelor este (spune Ciprian în mod fals): „Ca să Te cunoască pe Tine și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis, ca singurul Dumnezeu adevărat”. Prin urmare, Duhul Sfânt este înțeles și el, pentru că El este Duhul Tatălui și al Fiului, ca iubire substanțială și consubstanțială a ambilor. Căci Tatăl și Fiul nu sunt doi dumnezei, nici Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt nu sunt trei dumnezei; dar Treimea însăși este singurul Dumnezeu adevărat.”

Mulți nu au auzit niciodată despre acest fapt trist despre Augustin, care arată conduita sa speculativă.

 

Faptul că azi mulţi creştini apără cu îndârjire aceste versete modificate din Biblie, cum ar fi Matei 28:19 - făcute pentru a fi în armonie cu doctrina omenească a unora, este pe de o parte din pricina neştiinţei multora, care habar nu au de situaţia manuscriselor din primele secole ale erei creştine. Pe de altă parte, cei care le cunosc, ca şi prietenii lui Iov - care credeau că-l apără pe Dumnezeu - vorbesc fără să judece suficient de bine situaţia şi astfel cad în diferte inconsecvenţe generatoare de judecăţi nedrepte; crezând că apără Biblia, se agaţă de sloganul că Dumnezeu nu ar fi permis aşa ceva, contrar tuturor evidenţelor istorice ...

 

Iov a atacat puternic acele păreri nedemne despre el şi Dumnezeu, fiind confirmat în cele din urmă, chiar de Dumnezeu însuşi. Să aveţi mare grijă voi care apăraţi stâlcirile Sfintelor Scripturi făcute de oameni, ca nu cumva în ceasul judecăţii să fiţi găsiţi la fel de vinovaţi ca şi prietenii lui Iov.

 

Iov 13

1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.

2. Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decât voi.

3. Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

4. Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic.

5. O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

6. Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

7. Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?

8. Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

9. Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?

10. Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.

11. Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?

12. Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.

 

Iov 42

7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: "Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

8. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov."

 

Un alt loc, ce vorbeste de la sine, îl găsim prin John William Burgon, care îl citează pe Gaius (AD 175-200), prin care ni se dau câteva nume importante de falsificatori, precum Asclepiades, Theodotus, Hermophilus, Apollonides:

 "Prin urmare, şi-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susținând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această chestiune, oricine dorește poate să învețe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, și să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Și multe dintre acestea pot fi obținute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecțiile, cum le numesc ei, care sunt o corupție, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum și cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteți compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, și le veti găsi foarte diferite. Dar ce îndrăzneaţă este această infracțiune, ea nu este ca şi cum ei înșiși sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de duhul sfânt, și, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înțelepti decât Duhul sfânt, și în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".

Nota bene: Dacă nu vreţi ca să păţiţi ca falsificatorii Sfintelor Scripturi în Ziua Judecăţii, nu le urmaţi şi nu le credeţi falsurile.

Pildele sau Proverbele lui Solomon 30

5. Orice cuvant al lui Dumnezeu este incercat. El este un scut pentru cei ce se incred in El.

6. N-adauga nimic la cuvintele Lui, ca sa nu te pedepseasca si sa fii gasit mincinos. -

- Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua." (Apoc.21:8)

 

Pentru o TREZIRE ADEVĂRATĂ citeşte mai multe articole de pe blogul ACADEMIA NON-TRINITARIANA

 

RECOMANDĂ BLOGUL ACADEMIA NON-TRINITARIANA spre slava cunoştinţei  lui Dumnezeu

 

Dacă vrei să colaborăm pentru a ajuta pe semeni să-l cunoască mai bine pe Dumnezeu, lasă-mi un mesaj la comentarii.

 

> ACADEMIA NON-TRINITARIANA

https://academianontrinitariana.blogspot.com/